Cred că fiecare dintre noi ajungem să fim din nou studenți dacă vrem să fim la zi cu toate tehnicile din mediul în care ne desfășurăm activitatea sau să perfecționăm ceea ce știm deja. Vara aceasta am fost în Londra la Academia „Vidal Sassoon” pentru a participa la un curs pe care îl putem numi, într-un mod amuzant, „pentru începători în meseria de stilist”. Cursul se numește „ABC” și explică elementele de bază ale unei tunsori perfecte pentru că fiecare profesor trebuie să observe și să aplice micile detalii ce fac diferența. O tunsoare perfectă nu e perfectă dacă nu se potrivește clientului, nu? Am avut acolo surpriza să vedem cum cei care au inventat modalitățile de predare modernă  se perfecționează încontinuu prin adaptarea modalităților de predare la nivelul și experiența  cursanților.

Poate v-am mai spus că fac parte din echipa Wella alături de 12 hairstiliști talentați ce  s-au antrenat de multe ori cu cei mai buni profesioniști din lume. Gândiți-vă cât de provocator este să le explici ceva ce se presupune că ei știu de mulți ani. Nu am crezut că voi avea răbdarea să mă intorc la ABC și să stau să-mi aștept rândul în timp ce profesorii trec pe la fiecare cursant în parte pentru a realiza o banală linie dreaptă la un păr lung. În plus, pe lângă răbdarea  necesară este foarte important să asculți și explicațiile pe care le dau lectorii la modelele celorlalți colegi. În procesul acesta nu faci doar o simplă tunsoare, ci primești un manual întreg de explicații pentru mai multe tunsori.

Am avut o experiență interesantă la această academie, dar la un curs la nivel avansat  pe care aș vrea să o împărtășesc. De cele mai multe ori, profesorii predau dimineața, cursanții ascultă si văd cum se expun problemele, iar după-amiaza exersează pe modele. După o zi plină de explicații am primit tema pe care o aveam de făcut  și am trecut la treabă. Profesorul a venit lângă mine și m-a întrebat de două-trei ori dacă am nevoie de ajutor, dar bineînțeles că eu mă descurcam singur. Am terminat tunsoarea foarte repede fără a mai cere ajutorul nimănui.

Când am ajuns acasă  în ziua aceea m-am întrebat ce am învățat nou și am realizat că nu am făcut decât ce știam eu mai bine după stilul și obișnuința mea. A doua zi, când a început perioada de practică m-am dus la profesorul din ziua precedentă și mi-am cerut scuze că am uitat cum este să fii cursant. Mi-a spus cu diplomație că pentru el este mai ușor să ai cu un elev în minus mai ales dacă acesta face ce trebuie.

Uitasem să am răbdare de fiecare dată când vine lângă mine un profesor, să asimilez de la el cât mai multe informații noi și interesante. Am observat că  fiecare profesor care-și  face meseria cu plăcere oferă mai multe informații decât sunt necesare pentru ceea ce faci în momentul acela.

Cu siguranță această întâmplare din trecut mi-a dat răbdarea necesară pentru experiența recentă de la  Vidal Sassoon, iar de data aceasta nu am mai pierdut prima zi, ci am fost atent și am pus multe întrebări care mi-au adus la fel de multe răspunsuri și o cantitate impresionabilă de informație comparativ cu așteptările mele speram inițiale.

Cu răbdare,

Ovidiu Cristea